vineri, 11 decembrie 2015

Trupa dans Bucuresti | Dansatoare - Dansatori Bucuresti


             TRUPA DANS| DANSATOARE | DANSATORI BUCURESTI| TRUPA DANS

Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti


      GOLD EVENTS va pune la dispozitie servicii specializate pentru organizarea unui eveniment memorabil!
Dansatori Profesionisti ,aparitia unor astfel de artisti va face deliciul unei petreceri cu adevarat reusite!

     Organizam evenimentul dumneavoastra cu mult profesionalism, perfectionism si multa creativitate. Fie ca organizati o nunta, o petrecere corporate, un botez, o petrecere privata sau un program artistic in club, restaurant sau out-door, echipa noastra va garanteaza o atmosfera absolut uimitoare, care ii va fascina pe invitatii dumneavoastra! Detalii pe www.gold-event.ro
trupa de dans | Trupa dansatori | Trupa cabaret|

Trupa dans in Orasele:
trupa dans dansatoare cabaret in  Constanta
trupa dans 
Cluj
trupa dans BUCURESTI
trupa dans in Bacau
trupa dans Oradea
trupa dans Bistrita
trupa dans Brasov
trupa dans Braila
Resita
Trupa dans Buzau
trupa dans Ploiesti
Dansatori Focsani Focsani
trupa dansTârgoviste
trupa dans Dansatori Craiova
trupa dans Galati
trupa dans Giurgiu
Dansatori profesionisti  trupa dans Sibiu
Dansatori trupa cabaret trupa dans Iasi
Baia Mare trupa dans
Dansatori trupa dans Târgu Mures
Dansatori trupa dans Piatra Neamt
trupa dans Slatina
trupa de dans Satu Mare
trupa dans trupa cabaret Zalau
trupa dans Suceava
trupa dans Dansatori Timisoara
Tulcea
trupa dans Dansatori Vaslui
Dansatori Vâlcea – trupa dans Râmnicu Vâlcea
trupa dans trupa cabaret Botosani
Contac: 0767773473 sau http://www.gold-event.ro/dansatori







        COREGRAFII TRUPA DANS | TRUPA CABARET | DANSATOARE BUCURESTI 

    COREGRAFIE DANS TIGANESC :


- Coregrafie DANS TIGANESC | Costume multicolore | Energie si buna dispozitie .
  Dansul tiganesc
Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti
Trupa dans tiganesc cabaret spectacol

- DANS  BRAZILIAN | costume cu pene multicolore care creeaza admosfera unui carnaval Brazilian

Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti


- DANS ARABESC 

Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti


- DANS CAN- CAN
Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti


- DANS LATINO

Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti


- DANS RUSESC
Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti

- DANS POPULAR
Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti


- DANS BURLESQUE
Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti


- DANS FRANTUZESC
Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti

- DANS CARACTER : POLICE | IEPURASI | COSTUM MARINAR 


Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti
Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti


- DANS MODERN , ETC

Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti
Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti

Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti

Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti





Dansul în cuplu, pe orice ritm, face conştienţi pe cei doi de ceea ce sunt, precum şi de diferenţele dintre ei, într-o manieră în care orice alt exerciţiu nu o face. Datorită acestei legături speciale, dansul în cuplu este recomandat acelora care vor să se iubească toată viaţa”


Despre Cabaret


Cabaretul este o formă de divertisment ce cuprinde comedie, cântec, dans și teatru, fiind distins în mare parte prin locul desfășurării - un restaurant sau club de noapte, cu o scenă pentru spectacol și cu mese la care stă audiența pentru a viziona performanța introdusă de maestrul ceremoniilor. Născut la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Franța, s-a diferit imediat de la cafe-chantant, orientat mai mult spre divertisment și nu experimentarea cu noi limbi. Este, de asemenea, în primul cabaret locul în care infloresc curenți ca dadaismului, înainte, și suprarealism, apoi, care vor influența toate arta ce va avea sa vină.

Istoria


Théophile Alexandre Steinlen, Tournée del Le Chat Noir, 1896, 135.9 x 95.9 cm, The Jane Voorhees Zimmerli Art Museum, Rutgers, The State University of New Jersey
Primul cabaret a fost fondat în 1881 în Montmartre, Paris: „cabaret artistique” a lui Rodolphe Salís. La scurt timp, a fost redenumit Le Chat Noir (Pisica Neagră).
Printre spectatori a acestui prim cabaret se regăsesc, de asemenea, personalități foarte importante ale vremii, cum ar fi Alphonse Allais, Jean Richepin, Aristide Bruant, dar, de asemenea, oameni din toate straturile sociale. Alte cabaret din perioadă: Cabaret des Quat'z'Arts, La Lune Ruse și Les Pantins. Alte cabarete pariziene celebre sunt Folies Bergere și Moulin Rouge, construit în 1889 în cartierul Pigalle, celebru pentru o moară de vânt de culoare roșie pe acoperiș.

Cabaret german

În 1900 a fost fondat de către Ernst von Wolzogen primul cabaret german, care la acea vreme a fost numit Buntes Theater (teatru coloarat). Dar adevaratul cabaret german a înflorit între anii douăzeci și treizeci al secolului XX care a adus succesul artiștilor precum Werner Finck la Kathakombe și Karl Valentin la Wien-München.

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de cabaret



Salsa (dans)

Salsa reprezintă un stil de muzică și dans ce își are originile în America de Sud și Insulele Caraibe (ex. Bermuda, Bahamas, Cuba, Haiti, Republica Dominicană, Jamaica, Puerto Rico, etc), dar care s-a dezvoltat în toata lumea în diferite variante ce au dus la crearea altor stiluri asemănătoare. Este cea mai populară variație a unui dans latino și s-a dezvoltat rapid într-un fenomen international.
Tehnic, se dansează în 8 timpi, însă practic se calcă doar 6 pași, 2 fiind pauze. Se poate dansa fără partener, însă de obicei se dansează în cuplu, bărbatul fiind cel care conduce și dirijează mișcările femeii. Mișcările picioarelor (pașilor) sunt lente în comparație cu mișcările brațelor, care trimit în permaneță diferite semnale partenerei: semnal de piruetă pe stânga, pe dreapta, etc.

Pasul de bază

Pasul de bază al bărbatului:
Inițial, corpul este drept, picioarele cu vârfurile putin departate (nu sunt paralele - ci mai mult in forma de v) și depărtate la o lățime de umeri.
  1. Pe timpul 1 se duce piciorul stâng înainte și se lasă acolo;
  2. Pe timpul 2 se ridică ușor piciorul drept și imediat se pune la loc de unde s-a ridicat;
  3. La aceste mișcări practic greutatea se schimbă de pe un picior pe altul: calci pe stângul și îți lași greutatea pe el (ridicându-l pe dreptul), apoi revii cu greutatea pe dreptul și îl ridici pe stângul;
  4. Pe timpul 3 piciorul stâng revine de unde a plecat, adică se revine la poziția inițială;
  5. Pe timpul 4 se face o scurtă pauză;
  6. Pe timpul 5 se duce piciorul drept înapoi și se lasă acolo;
  7. Pe timpul 6 se ridică ușor piciorul stâng și imediat se pune la loc de unde s-a ridicat (cu schimbare de greutate, ca în cazul timpului 2);
  8. Pe timpul 7 piciorul drept revine de unde a plecat, adică se revine la poziția inițială;
  9. Pe timpul 8 se face o scurtă pauză, și apoi se continuă iar cu 1.
Pasul de bază al femeii este identic, ca și miscare, doar că aceasta pornește cu piciorul drept in spate, pe timpul 1, și cu piciorul stâng in față, pe timpul 5.

Dans

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dansul Kailao din Polinezia
Dansul este un mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, variate și expresive ale corpului, executate în ritmul muzicii, având caracter religios, de artă sau de divertisment.

Cuprins

Istoric

Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale (mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la vânătoare, confruntări tribale etc. La unele popoare, caracterul ritual s-a păstrat, decantat și abstractizat, până în zilele noastre.
În Grecia antică, dansul făcea parte dintre disciplinele fundamentale ale educației, considerat eficient pentru sădirea, menținerea și întărirea sentimentelor de solidaritate socială. În acest scop, se practicau dansuri războinice (pirice), pacifice (emelii), de cules al viilor (epilenice) etc.
În Roma antică, exista dansul ritual saltatio, cu funcții invocatoare, dar acesta a degenerat odată cu decăderea Imperiului Roman.
În Evul Mediu, în ciuda tendinței clerului de a menține funcția religioasă a dansului, influențele laice a devenit din ce în ce mai puternice, accentuându-se în sec. 13, când în practica socială s-au genuri diverse de dans (denumite chorea, charola, carole, danse, estampie, ductia, pastourelle ș.a.), ca o expresie simplă și puternică a dragostei de viață a poporului.
Renașterea a adâncit acest proces. Pașii simpli din dansurile vechi s-au dezvoltat, au combinat gesturile și mișcările, s-au individualizat. Au apărut forme noi și s-au creat succesiuni tipice, în care un dans lent, binar, era urmat de altul rapid, ternar. În felul acesta, a luat naștere suita, care consta din în patru părți fixe: allemanda, couranta, sarabanda și giga. În vremea lui Johann Sebastian Bach, suita se executa independent și a jucat un rol important în dezvoltarea muzicii instrumentale. Pe lângă cele patru dansuri de bază, au început să fie incluse și altele – boureé, gavota, musette, polacca, menuetul (foarte important, devenind parte constitutivă a simfoniei), ciacona, passacaglia (variațiuni pe o temă ostinato, cu rol determinant în unele forme muzicale).
Dansatoare de Samba
Spre sfârșitul sec. 18, din Viena s-a răspândit valsul, un dans derivat din Ländler. În aceeași perioadă, au început să se impună și dansuri ale altor popoare, ca mazurca, polca, boleroul, jota, fandango, ceardașul ș.a. care au pătruns în toate mediile sociale, având rol de seamă în constituirea și afirmarea școlilor naționale.
La hotarul dintre sec. 19 și 20, s-au răspândit dansuri de origine americană, precum tango, samba, habanera, charlestonul, foxtrotul etc., care poartă amprenta muzicii de jazz, influențând creația unor compozitori moderni.

Dansul în România

Poporul român are dansuri de o deosebită bogăție și varietate, care se execută individual, sau în grup (perechi, linie, cerc), diferind de la regiune la regiune. Caracteristică este practica folosirii ca suport muzical a unor melodii diverse pentru unul și același dans, ca și executarea pe aceeași melodie a mai multor dansuri.

Căluşarii, dans prezentat la Târgul din Leipzig, 1954
Cele mai răspândite sunt hora, sârba, învârtita, călușul și multe altele, cu tendința de generalizare datorită activităților artistice de amatori și, îndeosebi, a televiziunii.
În creația muzicală românească, dansurile populare au fost utilizate mai întâi în aranjamente, rapsodii instrumentale, apoi au stat la baza unor prelucrări mai complexe, mergând până la invenții melodico-ritmice sugerate de structurile tipice.
Dansul românesc a pătruns nu numai în muzica de balet a lui Mihail Jora, Paul Constantinescu, Zeno Vancea ș.a., ci și în creația corală, camerală și simfonică a lui George Enescu, M. Jora, Mihail Andricu, Marțian Negrea, P. Constantinescu, Theodor Rogalski ș.a.

   ISTORIA DANSULUI :

Dansul a existat inca din cele mai vechi timpuri. Inca din epoca primitiva cand oamenii nu aveau nici unul din mijloacele de trai fara de care nu s-ar putea concepe viata civilizata de astazi, dansul era o parte a vietii lor. Subiectul dansurilor primitive erau anotimpurile, etapele vietii omului, perioadele de vegetatie sau ale dezvoltarii unui trib sau perioadele istoriei mitice. Dansurile marcau momentele importante ca nasterea, intrarea in trib, maturizarea, adolescenta, casatoria, copiii si momentul mortii. Aceste anotimpuri umane isi au corespondenta in roata solara, timpul propice pentru plantat sau recoltat, echinotiul, solstitiul, iarna, renasterea naturii etc. Istoria tribului insasi da multe ocazii de dans si cantec, legate de viata cu zi cu zi, plante, vanatoare, razboaie, victorii, miracole, venerarea stramosului Totem.
Cele mai multe dansuri de grup de astazi au fost la origini rituri ceremoniale grupate in jurul aspectelor de baza ale existentei umane : hrana, sexualitate si legaturi cu lumea spiritelor. Pentru oamenii primitivi, dansul era o expresie formala a religiei sau superstitiei. Cand dansul a abandonat formele primitive, pantomimice, incetand sa mai fie specific legat de recolte, razboi, initieri sau religie, a devenit pura interactiune sociala cu simplul scop al implicarii participantilor.
Dar cum conditiile existentei umane se schimba in timp, dansurile de societate le urmeaza. Desi ele nu servesc unui scop concret, nu mai venereaza zei, nu mai servesc scopurilor militare, se leaga fundamental de conceptele vietii moderne la fel de intim pe cat erau legati stramosii nostri primitivi de ritualurile lor. Spre deosebire de arta, dansul de societate nu s-a format in mod constient, insa traiectoria dezvoltarii sale este departe de a fi aleatorie sau accidentala. Fara exceptie, dansurile unei epoci reflecta fidel spiritul si structura acesteia, traditiile sociale si ideologiile predominante.
Numeroasele schimbari in dansul de societate de-a lungul vremii demonstreaza clar interdependenta sa cu lumea inconjuratoare. De exemplu in secolul XIV cand dansul de societate si dansul folcloric erau aproape imposibil de deosebit, dansurile populare in cerc au urcat la patura sociala superioara, ca parte a divertismentului de seara. Pe cand cuptorul ocupa mijlocul incaperii, dansurile si-au retinut caracterul de cerc si forma simetrica. Odata cu introducerea hornului in jurul anului 1368, cuptorul a putut fi mutat undeva langa un perete, ceea ce lasa mijlocul incaperii liber permitand miscarea in dansurile procesionale – favorizand inlocuirea formatiilor de dans circulare in special la curtile regale unde rangul determina pozitia in cadrul procesiunii.
In timpul Renasterii si a secolului XVI, dansul de societate a devenit mai ferm ancorat la curti, ale caror membri costumau in mod sistematic dansatorii de dansuri populare pentru a executa dansuri elaborate conform codului lor de maniere. Stilurile s-au conturat mai ales in Franta unde curtea regala dicta eticheta si comportarea morala pentru toata Europa. Menuetul secolului 17 era pur un dans se maniera, inflorirea finala a elegantei aristocratice inainte de revolutia nationala si apoi cea industriala, care au restituit dansul maselor.
Cand demarcatiile fine intre ranguri au disparut, formatiile patrate precum cadrilul au umplut salile de bal. Valsul, a carui viteza ametitoare provenea din suprafata lustruita a podelelor salii de bal si era favorizata de renuntarea la pantofii cu tinte, a devenit exprem de popular. Totusi pozitia strans imbratisata a partenerilor in vals sfida convenientele sociale ale vremii.
Progresul tehnologic si cele doua razboaie mondiale au restructurat astfel viata in secolul 20 incat dansul de societate s-a schimbat aproape constant, alternand rapid cu valorile si practicile din mediul inconjurator. Ritmurile sincopate ale muzicii “american ragtime” au inspirat ritmurile de foxtrot si shimmy. Dupa ce cel de-al 19-lea amendament a dat femeilor dreptul de vot in 1920, acestea s-au “emancipat” : a aparut charlestonul. Jitterbug a aparut din imporovizatiile de Swing din anii 30-40. Discurile “long play” au aparut in 1949, iar in 1950 adolescentii nascuti in timpul “baby boom” postbelic au lansat fenomenul rock-n-roll. La acea data pozitia de vals, candva socanta prin apropierea care dadea conotatii sexuale, era de domeniul trecutului. Cum acum fiecare isi executa pasii individual, barbatii nu mai “conduceau” femeile si formarea de perechi nu mai era esentiala. Explozia dansurilor “disco” in anii 1970 si formele de dans popular mai tarzii au continuat aceasta tendinta desi dansurile formale inca cereau un partner.
Dansul de salon (ballroom dance) este impartit in doua stiluri : american si international. In cadrul stilului “american” exista dansuri “ritmate” si dansuri “moi” (smooth dance). Categoria “ritmat” din stilul american este asemanatoare celei “latino-americane” din stilul international, dupa cum si categoria “smooth” este asemanatoare celei “standard”. Dansul de salon poate fi considerat dans de societate pentru ca incurajeaza interactiunea sociala, avand in vedere ca partenerii danseaza in pereche. Principiile specifice dansului de salon pot fi aplicate oricarui tip de dans, indiferent ca este rock, disco sau vals clasic si aceasta pentru ca dansurile de salon au un tempo strict care se incadreaza in general in masuri de 3/4 sau 4/4.
Exista persoane care evolueaza in dansul de salon nu pentru divertisment, ci de dragul competitiei. Astfel a luat nastere dansul sportiv, care nu este altceva decat dansul de salon… de competitie. De asemenea, deoarece majoritatea oamenilor au tendinta de a asocia notiunea de “dans de salon” doar cu valsul si tangoul, denumirea de “dans sportiv” vine sa intregeasca imaginea sugerand cuprinderea tuturor celor 19 dansuri de salon, dintre care 10 apartin clasei internationale. Din varietatea dansurilor latino-americane printre care se numara cunoscutele ritmuri mambo, salsa, merengue, bossa nova si multe altele, doar 5 sunt incluse in clasa internationala sectiunea “latino” (Samba, Rumba, Cha-Cha, Jive si Paso Doble) in timp ce la sectiunea “standard” cele 5 dansuri sunt: Vals vienez, Vals lent, Tango, Slow Fox, Quick Step.
Intr-o societate care se mandreste cu viteza transformarilor sale, formele noi sunt inevitabile. Fara indoiala ca si dansul de societate va continua sa evolueze exact ca societatea. Pe viitor vom prezenta si alte informatii, detaliate specific pe fiecare dans in parte.


Tango, istoria unui dans pasional

 

Stim sigur ca tangoul a aparut undeva la sfarsitul secolului 19 in Argentina, probabil in jurul anului 1880. Datele precise legate de aparitia tangoului sunt dificil de obtinut – comunitatea de oameni in care a aparut tangoul a disparut de mult, iar despre nasterea tangoului stim mai multe povesti decat date istorice concrete.
Buenos Aires era, la sfarsitul secolului 19, un oras care primea din Europa si din restul lumii un sir nesfarsit de emigranti – francezi, germani, italieni, spanioli, evrei, si asa mai departe. Putem recunoaste in tango „la contre dance” adus de francezi, valsul german, sau chiar influente din muzica negrilor adusi ca sclavi in America de sud. Fiecare grup venea in Argentina cu o particica din cultura proprie, inclusiv muzica si dansul. Din amestecul acestor culturi s-a nascut in cele din urma tangoul.
Tangoul a aparut in periferiile din Buenos Aires in baruri, bordeluri etc, unde barbati singuri isi petreceau vremea band, jucand carti, dansand sau apelau la serviciile „celei mai vechi profesii din lume”. A dansa tango cu o femeie in acea vreme era considerat obscen – imbratisarea este prea intima, picioarele se ating si se intrepatrund… Asa incat daca barbatii doreau sa incerce un pas nou sau sa invete sa danseze, singura posibilitate era sa danseze cu un alt barbat. Dansatorii de tango repetau intre ei astfel incat sa atraga admiratia doamnelor. Experimentand si dansand unii cu altii, acesti dansatori, multi anonimi, au creat dansul tango.
Muzica de tango era cantata pe instrumente portabile: chitara, vioara, etc. Bandoneonul, adus in Argentina la sfarsitul secolului 19 a devenit instrumental asociat cu tangoul, iar sunetul bandoneonului inseamna pentru multe persoane sunetul tangoului.
In acea perioada tango-ul nu era considerat un dans acceptabil in societate pentru ca, avand in vedere unde aparuse tangoul, oamenii il considerau imoral. Treptat insa, clasa de jos din Buenos Aires incepe sa asculte si danseze tango (fara miscari „pacatoase” cum ar fi corte-urile sau quebrada insa…) sambata sau duminica, la nunti, botezuri, si asa mai departe.
Tinerii din clasele sociale superioare, intoarcandu-se dimineata acasa dupa nopti de aventura petrecute in suburbii, au aratat surorilor, verisoarelor, etc acest nou dans si daca ne gandim ca la inceputul lui 1906 se vandusera cam o suta de mii de partituri din Yo soy la morocha (Eu sunt bruneta), este evident faptul ca tinerele din inalta societate puteau cel putin canta tango, daca nu il si dansau.
Cu toate acestea, tangoul era condamnat de politicieni si moralisti si va mai dura destul de multa vreme pana cand sa ajunga „fiul iubit al Buenos Aires-ului”.
TANGOUL IN EUROPA
Argentina s-a dezvoltat enorm intre sfarsitul secolului 19 si 1930. Intregul oras a fost reconstruit. Casele mici si strazile inguste construite de colonistii spanioli au fost inlocuite de bulevarde largi si parcuri spectaculoase dupa modelul francez.
Argentina era la acel moment una dintre primele 10 cele mai bogate tari ale lunii, iar cei mai bogati argentinieni mergeau in Europa cel putin o data pe an. Petrecerile lor fastuoase din Paris si Londra, unde de obicei aveau vile luxoase, au dat nastere expresiei „bogat ca un argentinian”. Tangoul, adus in Europa la astfel de petreceri, a devenit brusc moda europeana.
Toata lumea a inceput sa dea petreceri cu orchestre de tango din Argentina. Moda femeilor s-a schimbat pentru a se adapta tangoului. Rochiile infoiate au facut loc altora mai usoare si mai stranse pe trup.
Tangoul s-a raspandit ca focul si a cuprins Parisul, Londra, Roma, Berlinul si peste ocean New Yorkul. Si abia apoi s-a intors in Buenos Aires – insa cu alt statut.
INAPOI IN BUENOS AIRES – EPOCA DE AUR A TANGOULUI
Intors la Buenos Aires si acceptat acum in societate, tangoul a intrat acum in ceea ce se numeste de obicei varsta de aur a tangoului.
Cantaretul Carlos Gardel, vocea de aur a tangoului, este in parte responsabil de transformarea tangoului intr-o muzica „respectabila”, iubita si admirata. Carlos Gardel a fost vedeta tangoului – un star idolatrizat si ascultat peste tot in lume. Carlos Gardel inaugureaza varsta de aur a tangoului, iar moartea sa tragica pare sa incheie aceasta perioada.
Intre 1935 si 1950 orchestrele de tango isi dezvolta fiecare propria amprenta sonora, iar marii compozitori de tango isi creeaza orchestre fidele care canta exact viziunea compozitorului. Orchestre cum ar fi Juan D’Arienzo (El Rey del compás – regele ritmului), Francisco Canaroand Aníbal Troilo sunt definitorii pentru sunetul tangoului, asa cu il cunoastem astazi.
Incepand din aceasta perioada si continuand mult dupa ea, tangoul isi rafineaza sunetul iar muzica de tango devine sofisticata si incepe sa se adreseze unui public educat intru tango. Orchestra lui Carlos di Sarli vine cu sunete ample, gradioase iar adesea coardele si pianul acopera traditionalul bandoneon, cum ar fi de exemplu in tangoul Bahia Blanca (numele orasului natal al compozitorului).
Orchestra Osvaldo Pugliese (el nectar de tango – nectarul tangoului) propune un sunet complex, bogat, cateodata discordant in mod intentionat. Muzica lui Pugliese nu era scrisa neaparat pentru dans si se asculta mai mult sau se folosea pentru coregrafii sau pentru spectacole de tango. Gallo ciego, unul dintre tangourile reprezentative pentru Pugliese este un exemplu perfect al sunetului distinctiv al acestei orchestre.
TANGO NUEVO
Tangoul modern este dominat de compozitorul Ástor Piazzolla care in timpul anilor 50 era luat peste picior de traditionalistii tangoului pentru incercarile lui de a face din tango o forma de muzica pop. Piazzolla insa se impune ca unul dintre cei mai complecsi compozitori de tango – despre muzica sa, adesea nedansabila, se spune ca este sunetul vietii din Buenos Aires intr-o forma care amesteca jazzul, tangoul si muzica clasica contemporana.
Pe drumul deschis de Astor Piazzolla au sosit Litto Nebia, Siglo XX, si mai tarziu Gotan Project (Philippe Cohen Solal, Edouardo Makaroff si Christoph H Muller) si Carlos Libedinsky. Tangoul modern amesteca muzica electronica cu tango si este adesea descris ca „tango fusion”.

“Dansul este limbajul ascuns al sufletului” – Martha Graham

 

Martha Graham (n. 11 mai 1894, Pittsburgh, SUA – d. 1 aprilie 1991, New York City, SUA) a eliberat arta dansului prin inventarea unui nou limbaj al mișcărilor bazat pe respiraţie, tensiune şi relaxare a corpului, pasiunea, vitalitatea și filosofia sa despre dans lăsând o amprentă puternică în istoria dansului modern. Martha a învățat să se debaraseze de formele stricte care au guvernat în mod tradițional coregrafia, fiind o personalitate de bază a mișcării americane de dans modern, împreună cu alte mari nume precum Isadora Duncan, Doris Humphrey, Loie Fuller, Helen Tamaris sau Lester Horton. Dansul modern a luat naștere în secolul XX ca o mișcare de răzvrătire a dansatorilor și coregrafilor americani, împotriva rigidității și previzibilității dansului clasic. Pentru Martha, trupul uman a fost un instrument viu prin care dansul comunică neîngrădit, viața și mișcarea căpătând aceleași valențe. Viața este susținută de respirație, viața înseamnă un cumul de trăiri, iar dansul deopotrivă, înglobează toate acestea. Tehnica identificată de ea se bazează pe tensionarea mușchilor și relaxarea acestora, creând astfel un stil de mișcare inovator. Respirația și controlul acesteia joacă un rol important în mișcare. Coregrafa a revoluționat arta dansului de asemenea, și prin preocuparea sa pentru realizarea costumelor și a muzicii din cadrul spectacolelor sale, munca sa legendară fiind izvorătă dintr-un perfecționism creator. Martha Graham a studiat teatru și dans la Universitatea din Cumnoch (1913-196), iar în 1926 a început să predea la Eastman School of Music and Theater din Rochester. În 1927 înființează Martha Graham Dance Company – o trupă de dans formată la început doar din femei. Noul stil de dans inventat este o adevărată filosofie pentru că pentru ea, dansul simbolizează însăşi viaţa. Îndepărtându-se de superficialitatea dansului clasic, Martha se inspiră pentru piesele sale din subiecte psihogice, sociale și arta contemporană. Artista a lăsat în urmă o filosofie a dansului, care explică de ce trupul, acest veșmânt sacru este un veritabil instrument de expresie și 181 de piese coregrafice dintre care amintim: Prelude to a Dance (1930), Every Soul is a Circus (1939), Lamentation (1930), Cave of the Heart (1946), The Triumph of Saint Joan (1951), The Lady of the House of Sleep (1968), The Rite of Spring (1984), Persephone (1987) şi Maple Leaf Rag (1990).
“There is a vitality, a life force, an energy, a quickening that is translated through you into action, and because there is only one of you in all time, this expression is unique. And if you block it, it will never exist through any other medium and will be lost.”

 

Istoria dansului oriental

 Istoria dansului oriental se intersecteaza cu cea a tiganilor si a migratiei lor din India, prin Orient si in final Europa, in special Andaluzia. Pe oriunde au umblat ei au incercat sa faca bani din orice incluzand “animatia”. Populatiile romani au adus cu ei in Andaluzia un mix de ritmuri si sunete indiene precum si temele melodice ale Islamului. O analiza a dansului Flamenco cu miscari ale soldurilor si gestica pasionala, puternic emotionala specifica arabilor confirma aceasta influenta a dansatorilor “romani” si a artei lor.
Cea mai timpurie consemnare a migratiei tiganilor se gaseste in Shah Nameh (in trad Cartea Regelui) scrisa in jurul anului 1.000 e.n unde poetul persan Firdawsi spune povestea a 12.000 ministreli (muzicanti nomazi) din neamul indian Luri trimisi din India in Persia in timpul printului Bahram Gur (in anul 420.e.n) pentru a inveseli populatia locala care muncea din greu. Printul avea sa le ofere grane si teren agricol pt a-i ajuta sa se intretina dar planul sau a fost sortit esecului pentru ca Luri doar au consumat proviziile fara a avea vreun gand de agricultura. Suparat pentru o asemenea pierdere printul i-a alungat si blestemat sa-si poata asigura traiul doar din furt si cersetorie. Povestea este de altfel confirmata si de istoricul arab Hamza in 940 e.n
Originile indiene ale populatiei “romani” au fost dovedite de etnografi si lingvisti. Povestea radacinilor egiptene a tiganilor , de unde si denumirea englezeasca Gypsy (de la Egypt) este doar o legenda inventata de populatiile romani pentru a se putea integra mai usor in tarile europene. Inca din sec 18-19 cercetatorii au inceput sa puna la indoiala originile egiptene ale acestora. Grellman, unul dintre lingvistii de seama ai vremii va analiza limba Romani si va descoperi ca majoritatea cuvintelor provin din cuvinte sanscrite, multe in forma pura, iar limba seamana foarte mult cu dialectele vorbite in NV Indiei. Aceste concluzii au fost confirmate ulterior de studiile antropologice.
Indienii nu sunt foarte mandri sa revendice originea tiganilor. Totusi invatati indieni afirma ca singurele triburi care ar putea sa fi fost stramosii tiganilor de astazi sunt Vanjara, Lamani, Chhara si Luri. Despre Vanjara se spune ca locuiesc in zona Bombay-ului duc o viata nomada si isi castiga existenta cersind, practicand magia si confectinand mici obiecte din alama. Lamani e un trib ce se remarca prin pielea mai deschisa la culoare, tatuaje si portul femeilor: fuste lungi, bratari grele si mici clopotei atarnati de glezne . Se spune ca vin din Iran si sunt acuzati de rapirea copiilor. Tribul Chhara este renumit pentru “hotie” un proverb local considerand ca o Chhara daca nu este indemanatica la “buzunarit”, nu se va marita niciodata. Se speculeaza de asemenea ca numele Chhara ar avea legatura cu ramura grupului “ciurari” a tiganilor de astazi.
Tiganii au primit diverse nume in functie de tara vizitata Luri, Luli, Karaki, Zangi Persian, Kauli, Cinghan sau Tchingan( in Siria si Turcia), Katsiveloi, Tsiganos, ori Atsincanoi (in Grecia). Ca regula, numarul cuvintelor adoptate de tigani e proportional cu perioada sederii lor in fiecare tara. Cum ei au stat ( sec. X-XV) mai mult in zona Orientului Apropiat: Persia, Turcia si Grecia, foarte multe cuvinte grecesti, turcesti si armenesti au fost asimilate in vocabularul lor. Istoria ramurii Kalderash (Caldarari) care se considera adevaratii tigani, spune ca acestia erau fierari si ar fi fost responsabili cu intretinerea armelor tatarilor, motiv pentru care ar fi urmat aceste hoarde in periplul lor dintr-o zona in alta. Unii istorici ai secolului 14 sunt tributari teoriei ca tiganii si-ar fi oferit serviciile hoardelor de huni si tatari. Cu toate acestea, teoria ramane nedovedita de documentele istorice referitoare la aceste popoare migratoare pentru ca nici o sursa  nu ii mentioneaza si pe tigani.
Tiganii, sau rromii apar in SE Europei intre sec 9-16  si intra in Spania pe la 1447 unde vor gasi un mediu propice in regiunea Andaluziei. Zonele indepartate care le permiteau eludarea legii si populatiile deja influentate de ocupatia maura vor rezona cu preocuparile lor mistice si fatalismul in acceptarea mortii. De altfel, andaluzii aveau sa spuna despre tigani ca “au bucuria de a fi tristi”. Ambele populatii mai aveau in comun acordarea unei valori deosebite individualismului si loialitatii familiale. Astfel s-a nascut “Flamenco”  care desemna nu doar “tigan” dar si persoanele care duceau o viata libera ca cea a tiganilor. Acest stil de viata includea arta muzicala flamenco, dans si luptele cu tauri. Este curios ca legile anti-tiganesti precum si Inchizitia nu au avut efect asupra acestei etnii, care, fiind privita cu atat de multa indulgenta de localnici, a fost tratata cu indiferenta de inaltii oficiali crestini (carora nu parea sa le pese daca tiganii aveau o religie sau nu).
Cultura tiganeasca doreste sa transmita outsider-ilor (gadjo, gagiu) ceea ce vor sa auda, ceea ce “se vinde” motiv pentru care tiganii par firi vesele si fericite prin muzica lor. Aceasta este doar o fatada ei stiind sa separe foarte bine munca de “entertainer” de viata lor privata. Muzica pentru Gadjo e saltareata pentru ca stiu ca asta “prinde la public” insa muzica pe care o compun pentru ei este invariabil tragica, plina de regrete si razbunari.
Cu toate ca au reputatie biencunoscuta de hoti, ocupatiile traditionale ale tiganilor erau acelea de entertainer(muzicant), lucrator de metale, fierar, comerciant de cai, prevestitor sau ghicitor, vraci, magician, ultimele fiind legate de practici oculte pagane. Desi se considera ca tiganii nu au o religie sau muzica a lor, preluand culoarea locala a culturilor prin care au trecut, se constata ca mare parte din cultura lor se axeaza pe credintele samanice in spiritele naturii si in demoni care tin oamenii in puterea lor. Adesea “artistii” asteapta sa fie posedati de spirit pentru a putea da o reprezentatie si aici intervine acel joc cu spectatorul gadjo care este adesea pacalit de aparente. Astfel de emotii au dat nastere unui tip de cantec andaluz numit "cante jondo" diferit de "canto flamenco".
Stilul de dans Flamenco are multe similaritati cu dansul persan si cu dansul Asiei centrale in ceea ce priveste folosirea bratelor si zonei superioare a trunchiului, fata de dansul oriental modern centrat pe miscarile abdominale si mentinerea bratelor la nivelul umerilor. Atat dansul flamenco cat si dansul persan se remarca prin centrarea greutatii in piept cu folosirea la maxim a spatiului de deasupra capului in miscari gratioase de maini si brate.
Dansul tiganilor nu este niciodata un simplu dans ci “un imens vocabular non-verbal al comunicarii si comportamentului tiganesc, este inima unei transformari, o stare transcedentala, o evadare din realitatea vietii lor catre o stare mentala cu mult mai satisfacatoare”. Acest aspect este important mai cu seama pentru faptul ca dansul oriental este legat de religie si erotism in acelasi timp iar dansul Flamenco de astazi , desi si-a dezvoltat o cultura si un stil propriu, isi are radacinile in dansul oriental. De altfel, comerciantii vremii mentioneaza ca un anumit dans al tiganilor turci (al trupelor kocek) incuraja aceasta stare de transa.

Costume

Tigancile sunt cosiderate impudice pentru modul in care isi expun pieptul. Cu toate acestea ele au anumite tabuuri legate de partea inferioara a corpului pe care si-o acopera cu fuste lungi si largi. Tinuta dansatoarelor “romani” din pesterile Spaniei se remarca prin aceeasi fusta larga, lunga si creata, o bluza care adesea nu-i acopera talia si, desigur, lipsa incaltarilor. Acest costum este similar cu cel al femeii medievale din Nordul Indiei cu exceptia valului de pe cap.
Femeia din Jaipur  purta fuste imense, era extrem de imbodobita cu aur, concurand cu soarele a carei descendenta se considera si adora costumele in culori si modele stridente: galben, rosu, verde smarald, etc.
Costumele tigancilor trebuie privite in relatie cu arealul geografic. Cele din zona Turciei, Persiei si Orientul Mijlociu poarta aceleasi tunici lungi, in timp ce tigancile din Europa si-au adaptat costumul la traditiile locale. Cu toate acestea, in aproape toate descrierile lor tigancile apar cu fuste lungi si largi, strident colorate.

Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti
foto: Dmitri Kessel 1949

 




Dans tiganesc
poezie [ ]


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de  



Se aud din nou acorduri de vioară,
Ca un blestem venit de peste ani,
Sînt curios şi mă strecor afară,
Să pot vedea cîntînd cîţiva ţigani.

Un ţigănuş îşi unduia arcuşul,
Pe strunele viorii seculare,
Ce-a scos de mult cu armonii căluşul,
Tăcerii reci ca o înmormîntare.

În jurul lui copii, bărbaţi, femei,
Ascultă cu respect şi cu mîndrie,
O tînguire ce-o nţeleg doar ei,
Precum o taină prea ascunsă mie.

Dar nu sînt trişti. Citesc în ochii lor,
E ca o vrajă gata să se rupă,
Nu-i cînt de jale. Eun cînt de dor,
Dezgroapă amintiri nu le astupă.

La prima unduire de buric,
Sa rupt şi vraja ce-i ţinea în loc,
Şi de la cel mai mare la cel mic,
S-au pus ţiganii toţi pe aprig joc.

Şi-n dansul lor ca o eliberare,
Î-ţi vine ca să intri nechemat,
Dar dansul nu-i uşor chiar dacă pare,
L-am murdări .Lăsaţil nepătat.



Scurtă istorie a dansului

 Primul manual de dans – vechi de 2000 de ani, conţine o descriere detaliată a mişcărilor care pot fi executate de fiecare parte a corpului. În total sunt 4000 de mişcări, fiecare dintre ele descoperind un mit sau o legendă.





Istoricul britanic Peter Buckman a scris o carte ce vorbeşte despre dezvoltarea dansului modern în cultura vestica. Numele cărţii este „Let’s Dance” şi a fost publicată în 1978. Autorul spune că dansul în cuplu, în cadrul căruia doi oameni de sex opus se ating, a apărut abia prin secolul XV, şi atunci era limitat la atingerea mâinii.
Orice fel de dans mixt a fost interzis prin lege până în secolul XVII. Dansul a fost interzis de către Congresul Continental pe 12 Octombrie 1778, motivul fiind acela că el produce „lene, risipă şi o depravare a principiilor şi manierelor”.

Valsul

S-a născut în suburbiile Vienei şi regiunile alpine ale Austriei. La începutul secolului al XVII el era deja prezent la curtea imperiului Habsburgic. Ţăranii din Austria şi Bavaria cunoşteau acest dans chiar mai înainte de secolul XVII. Multe melodii cu ritmuri de vals îşi au originea în strigăturile ţăranilor.
Valsul a fost criticat datorită apropierii pe care o promova şi mişcărilor rapide. Liderii religioşi aproape în unanimitate l-au categorisit ca fiind vulgar şi păcătos.

Valsul a fost primul dans care a introdus pentru prima data contactul corporal între bărbaţi şi femei, dar nu fără critică. În unele părţi ale Germaniei şi Elveţiei el a fost privit ca un blestem. În 1816, London Times, caracterizează valsul ca fiind „indecent, implicând o voluptoasă cuplare a braţelor şi crescând presiunea asupra corpului ... la mare distanţă de rezerva modestă care a fost considerată până azi caracteristica femeilor britanice...”
Times îl numeşte „expunerea obscenă” potrivită pentru prostituate şi adulterine şi avertizează pe părinţi să nu-şi expună fetele.

Polka
Este următorul dans apărut şi nimeni nu a mai făcut nimic să îl oprească. De ce?
Buckman spune că dansul a devenit popular, dincolo de vocile auzite, şi aceasta pentru că „dumnezeul profitului a înlocuit modelul biblic”.

Astăzi sălile de dans au alte ritmuri. Valsul şi polka sunt considerate dansuri blânde în comparaţie cu stilurile şi ritmurile actuale.

Mambo
Îşi are originea în Cuba, a apărut printre coloniile de haitieni.
In Haiti, cuvântul „Mambo” face referire la un preot voodoo ce serveşte satul ca sfătuitor, vindecător, exorcist, sfătuitor spiritual, văzător, şi organizator de petreceri. În Haiti nu există un dans popular numit Mambo.
Din Mambo au derivat, printre alte stiluri: Cha Cha (originar Cha Cha Cha), disco (devenit popular prin anii 70 în New York), Salsa ale cărei rădăcini şi ramuri încă nu se ştie până unde se întind.

Jazzul
Muzică apărută după primul război mondial. Locul apariţiei este încă disputat. Negrii eliberaţi din sclavie au început să cânte melodii europene cu modificări africane. Originile lui se întind până la sfârşitul secolului XIX, când acest tip de muzică era întâlnit în bordeluri. De altfel pentru negrii din Sud si Vest jazz este cuvântul care se referă la relaţii sexuale. Jazzul a fost vehiculul care a lansat mai apoi dansuri ca fox-trot, shimmy, rag, charleston.





Etichete:
Dansatoare cabaret dansatori cabaret dansuri cabaret spectacol cabaret trupa cabaret trupa dans trupa dans bucuresti
dansatoare cabaret, spectacol de cabaret, dansuri de cabaret, trupe de dans, dansatoare nunti, dansatoare pentru nunta,
dansatori Bucuresti, dansatori profesionisti, dansatori nunta, dans la nunta, dansatoare nunti, dansatoare Bucuresti,
Trupa cabaret BucurestiTrupa cabaret Brasov| Trupa cabaret Constanta| Trupa cabaret Ploiesti  Trupa cabaret Sibiu|   Trupa cabaret Galati | Trupa cabaret Craiova |